Un șirag de călătorii, emoții și gânduri hazlii
Explorează tu însuți. Alege, mângâie, ascultă, descoperă, desenează ca să ții minte, explică tu, pentru că tu știi mai bine... sunt cuvintele pe care copiii ar trebui să le audă cel mai des la școală.
Una dintre componentele centrale ale conceptului de învățământ integrat pe care îl promovăm este nonformalul, în ceea ce privește metodele, mediul, configurarea spațiului de lucru, instrumentele, strategiile didactice, experții și modul în care aceștia expun copiilor realitatea. Este binecunoscut faptul că reținem o informație într-un procent uriaș doar atunci când conținutul ei a fost perceput prin colaborarea mai multor simțuri și receptori. Când am fixat schițând – luând mici notițe din realitatea imediată, modelând, reconstruind, discutând despre ce am înțeles, când am încercat să explicăm și altora, vom ține minte totul. Și nu doar atât: stocarea informației în memoria noastră nu va fi doar o etapă formală, ci își va găsi oricând aplicativitate în lumea reală.
Așadar învățarea privind în manuale imagini bidimensionale nu este cea mai eficientă și mai plăcută metodă pentru cei mici, iar rândurile scrise – înșirate pe pagini – cu atât mai puțin vor atrage atenția școlarilor. Îndemnul de a reține în aceste moduri (memorând rigid, mecanic) din învățământul tradițional, dublat de tensiunea testărilor excesive și de blocajul indus de interdicția de a contesta sau chiar de a pune întrebări, se transformă încă, pe scară largă, în abuz asupra minții a generații întregi de copii.
Copilul trebuie să observe obiectul studiului său în variantă tridimensională, nu în modelul plan schițat de educator, e necesar să poată pipăi, simți volume și contexturi, să poată auzi, mirosi, gusta. E ideal să se implice în mișcare și acțiune..., să încerce, să desfacă, să repare, să asambleze.
Așadar dascălii noștri și-au propus, pe cât posibil, să-și desfășoare activitățile în natură, în special în perioada dedicată acestui tip de activități în structura anului școlar – numită generic ”Săptămâna altfel”.
Am scos copiii din bănci și i-am echipat pentru expediții și cursuri în aer liber. Astfel am vizitat coliba preistorică din comuna Belciugatele, județul Călărași, un monument pe cât de modest mediatizat, pe atât de unic și valoros.
Cum a apărut o colibă neolitică în vremurile noastre?
La inițiativa domnului Cristian Lascu – cel mai popular și mai iubit om de știință în școlile și grădinițele capitalei – această construcție specială, inedită, a fost construită de un grup curajos de arhitecți și decorată de artiști, astfel încât să închipuie un mic muzeu al omului preistoric și să conțină fie replici, fie obiecte autentice din acea perioadă a pietrei șlefuite (mobilier, picturi rupestre, vase de ceramică, arme, obiecte de cult etc).
Coliba neolitică este o bijuterie, realizată din materiale ecologice, decorată în culori naturale, clădită pe trei nivele, extrem de confortabilă și interesantă. Aspectul ei de adăpost din basme i-a cucerit atât pe cei mici, cât și pe cei mari. Împrejurimile ei au fost transformate într-o stranie pădure-muzeu în care vei întâlni arbori fructiferi din toate speciile conviețuind alături de flori și conifere, apoi te vei lovi de stupi de albine, de mese ale tăcerii, de obiecte din diverse epoci, de lucrări de artă primitivă sau tradițională și chiar de o colecție monumentală de roci.
Toate acestea le-am întâlnit la Cojești, unde am explorat fiecare colțișor, unde am ascultat despre cum se făceau toate lucrurile în lipsa invențiilor lumii de azi și unde ne-am însușit cunoștințe din minimum 10 discipline atât științifice, cât și umaniste, artistice. Domnul Cristian Lascu este el însuși o mare enciclopedie.
La final am modelat împreună cu profesorul de artă, din argilă, aceleași siluete de animale pe care le-am observat în mediul lor natural, despre care am aflat povești din preistorie și pe care le-am văzut conturate pe vasele neolitice sau pe pereții peșterilor.
Universul e un tot compact, o operă cu stil și unitate pe care doar omul mare l-a împărțit în sertărașe distincte numite domenii... Copilul îl percepe întreg, integru, integrat, integral.
Și te răsplătește cu toată lumina din privire și bucuria inimii lui când îl iei de mână să-i Arăți.
Obiective. Metodologii.
Observarea inițială a animalelor în mediul lor natural: în apropierea lacului, la fermă, în câmpie. Interacționarea cu acestea. Jocuri libere în natură. Schițarea de personaje din lumea vie
Vizitarea colibei neolitice și documentarea legată de preistorie: obiceiurile, stilul de viață, îmbrăcămintea și încălțămintea, hrana, adăposturile, obiectele, armele omului preistoric.
Vizionarea exponatelor din muzeul neolitic: vase, arme, obiecte de cult, statuete de ceramică, unelte din epoca pietrei șlefuite și a bronzului
Activități care simulează aspecte de viață primitivă: aprinderea focului, confecționarea unei făclii pentru luminarea grotelor, vânătoarea cu arcul, pescuitul, prepararea hranei, depozitarea hranei, măcinarea cerealelor, confecționarea de îmbrăcăminte și încălțăminte cu resurse din natură, crearea unui adăpost
Observarea modului în care animalele din natură au fost reprezentate schematic, stilizat, ca imagini pictate pe ceramica omului din neolitic
Vizitarea mini-muzeului de geologie, colecția de roci
Fixarea conținuturilor prin activități artistice
Evaluarea camuflată ludic
